Soluţii

Omul trebuie să înveţe a se teleporta. Nu, nu aberez şi nici nu m-a muşcat vreo gânganie bizară. Poate doar singurătatea, dar cert e că omul trebuie să înveţe a se teleporta. Cât timp pierdem pt drum, încolo şi înapoi ? şi dacă mai ai de făcut câteva drumuri ? Indubitabil, omul trebuie să înveţe a se teleporta. Cât timp, câtă energie şi resurse s-ar fi economisit. Or, câte probleme ecologice şi sanitare s-ar fi rezolvat…

Mda, şi câte companii ar falimenta, da’ nu-i pe asta. Ce simplu ar fi să dai din deget şi să fii acolo unde îţi doreşti or ai nevoie. Riscul ar fi să rămâi pierdut undeva în trecut or în viitor, or între ele. Oare e posibil totuşi ?! Omul trebuie să înveţe a se teleporta…

2 în 1

Urăsc orice tip de despărţire. Fie că merge vorba despre plecarea unei persoane dragi, fie că e sfîrşitul unei relaţii. Urăsc vorbele standarde: „mi-a fost bine cu tine, dar…”; „o persoană mai bună decît tine nu voi găsi” & co. , vorbe pe care totuşi le folosim. O despărţire necesită cuvinte dulci or dure. Nu-mi plac despărţirile pt că lasă în urmă goliciune. Aş prefera să doară mai bine, dar nu… îţi seacă sufletul. Sigur, nu-ţi rămîne decît să ridici capul şi să mergi mai departe, dar cum ar fi mai corect să-ţi umpli deşertul ? şi, cu ce ? Cea mai solitară despărţire este detaşarea de o persoană cu care nici măcar n-ai fost…

Joi am petrecut o prietenă. A plecat în străinătate să înveţe… Despărţire. Noapte pe juma nedormită. Maxi-taxi-ul care s-a lăsat aşteptat. Gara. Şi ea… ce să-i zic ? fiorii pun stăpînire pe pielea-mi arsă de soare. Îmbrăţişări. Lacrimi. Lacrimi care nu vor să iasă din nodul gîtului – şi aici e trafic! (straniu, doar plîng cu ochii, nu cu gîtul. dar… plîng din inimă. de aia probabil). Poze. Îmbrăţişări. Şi iarăşi ea… dar deja la cîţiva metri de mine. Şi pe secundă ce trecea, s-a ajuns la mii de kilometri… Vreau să cred că distanţa nu va afecta prietenia Sfintei Treimi, cum ne spune mama… Ai grijă de tine. Să ai un zbor uşor, liniar şi curat. Să-l avem toate 3. Miss ya.